Mintea de pe urmă...

Vă rog, iertaţi bădărănia mea de moldovean

Din stânga Prutului, şi fără educaţie aleasă.

Credeam c-aici, în dreapta, măcar aer am...

Dar nu, eu nici aici nu sunt în Ţara mea, acasă.

În stânga Prutului eu ma sufoc de izul rusofon,

Iar dreapta îmi impută lipsa de cultură.

Chiar n-ai tu, Ţară, pentru mine un şopron,

Ce m-ar adăposti de friguri şi de ură?!

Chiar nu găseşti tu, Ţară, pentru mine-un vad,

Să-l trec nestingerit, nedezbrăcat la vamă?

Chiar totul e aici, privatizat,

Şi ţie ţi-a rămas doar numele de Mamă?!

Chiar n-ai o tablă ca să-ţi scriu un vers,

De unde-s, ce-i cu mine, ce mă doare?

Dar poate, cineva din Univers,

Prin mine ţi-a transmis mesaj de sărbătoare...

Penibil, nimerit pe site particular,

În loc să-mi cer de la stăpân iertare,

Jignesc întreaga Românie cu un vers murdar,

Cu iz politic, în ajun de sărbătoare?!

Desigur fraţii mei dispun pe drept

De drept nestingherit să mă arunce-afară

Desigur nu mai pot cădea eu fraţilor la piept

Căci n-are moldoveanul loc în Ţară

Şi, cam demultişor, la Cotroceni

S-a pus pe noi o cruce mare, groasă.

De aia fratii mei când vad basarabeni,

Vomită pân' şi propria angoasă...

PS... dacă poetul este limitat

La ce se poate şi ce nu se poate...

Şi dacă Ţara-i scoasă la mezat...

Şi dacă la mezat e scoasă libertatea..

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!