Bând vin
Mi-am ridicat căscioara lângă șleaul mare,
Dar niciodată n-am auzit zgomotul făcut de cai sau de căruțe.
Cum e posibil așa ceva?
O inimă însingurată crează pustietate-n jurul ei.
Culeg crizanteme în apropiere de gardul viu dinspre răsărit,
Apoi, o vreme, privesc colinele din depărtare.
La apus, aerul muntelui este curat.
Păsările se întorc la cuiburile lor, două câte două.
În asemenea lucruri se află un înțeles profund,
Dar când încerc să-l exprim, nu-mi găsesc cuvintele.
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru T'ao Ch'ien. [Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre posibilitate
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre curățenie
- poezii despre crizanteme
- poezii despre cai
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.