Tăcerile
( Tatălui meu )
Când gândurile sunt ascultate
în tăcere,
zgomotul durerii devine
mult prea mare;
Lacrimile udă
filigranul hârtiei,
sângele devine
cerneala tocului
cu care scriu imnul
suferinței mele.
poezie de Camelia Oprița (9 mai 2019)
Adăugat de Maria Elenia
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Oprița. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre sânge
- poezii despre suferință
- poezii despre imn
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
- poezii despre durere
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.