Mi-e dor
mi-e dor mi-e dor încă
de pegasul meu roșu
cu scaun negru
nu
se putea un altfel de scaun
oval și lunguieț coborât în față
din sângele gorgonei năs
cu
t - după tăierea capului de aluminiu
și oțel - zbura cadrul meu
metalic cu mine pe aripi zbura
plin
de orgolii pedalam, râvneam victorii
și mă trezeam la pământ
după ce era mușcat de vreun tăun
julindu-mi genunchii (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.