Gâlceava fructelor

Pe măsuţă, în salon,
lângă o chisea cu miere
şi-un pahar plin cu sifon,
rânduite-n fructiere,
roade, care mai de care,
coapte, dulci, aromitoare,
stau grupate după sort:
în prima sunt indigene,
în cealaltă, din import.

Când le vezi cum îşi zâmbesc
peste-un fir de garofiţă,
n-ai zice că pe sub gene
reciproc se socotesc.

Iar eu de-un minut întreg,
aşteptând să-mi vină gazda,
dusă după-o linguriţă,
mă întreb: Ce să-mi aleg?

Doar ce m-am decis cu gândul
să mănânc o portocală
şi-o văzui pe respectiva
(Doamne, oare am luat-o razna?)
'tam-nesam că-mi sare-n poală.

N-apuc să mă dumiresc
ce se întâmplă cu mine,
c-o aud acum pe diva
rostind către-un măr domnesc:
- Numai numele-i de tine!

Se umflă în pori, zâmbind,
către-un grup de mandarine,
care chicotiră-n cor.

Mărul, cam aprins din fire,
roşu tot de indignare,
cântări dintr-o privire
portocalele pitice
(cărora, la drept vorbind,
le cam... pierise râsul).
- Citrice! conchise dânsul
şi pufni către gutui.
Dar sări, acră, lămâia:
- Nu-nţeleg, ce vrei să spui?!

- Apoi, după cum se vede,
clătină din cap o prună
uscată, cu amărăciune,
niciuna nu e mai bună...

- Ia uite cine vorbeşte!
se scandaliză lămâia.
Ori te crezi, Doamne fereşte,
mai frumoasă ca smochina?

- Eşti obraznică, acritură!
o apostrofă gutuia.
Portocala a-nceput. Prea se crede
cea mai bună dintre toate!
- Şi, mă rog, nu am dreptate?
se luă cu gutuia-n gură
portocala cu pricina.

- N-ai! se-amestecă o pară,
mare cât un dovlecel.
Află că nu eşti mai dulce,
mai zemoasă decât el!

Şi din ditamai salonul,
o nucă-i ţinu isonul:
- Chiar aşa! începu ea,
Ce se dă aşa gustoasă?
Cât o vezi că e de grasă,
nu-ţi ajunge pe-o măsea.
Numai coaja e de ea!

- Cred că nu mai aud bine!
rosti o banană coaptă,
'naltă, suplă, fără pată.
Aţi uitat cumva de mine?

- Vouă nu vă e ruşine?
îşi ieşi din fire pruna.
Mai prejos nu e niciuna!
Nici mărul ca portocala,
nici stafida, nici curmala,
nici exotica banană
nu-i mai bună! Orice poamă
are gustul ei unic.

Voi n-aţi priceput nimic?
Când ţi-e dor de-un măr domnesc,
din câte minuni rodesc
pe pământ, nu-i una care
să-ţi aducă alinare...

- Domnişoară, ce doriţi?
Tresării din vis:
- Poftiţi?

fabulă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Votează! | Copiază!