Vis
Te-ating cu razele mele ce-alungă și luna,
Îți mângâi chipul cufundat în tristețe,
Căldura mea curge prin venele tale
Și-n ochii tăi palizi de-atâta blândețe;
M-apuc să îți sfârtec cu dinții tăcerea,
Să sparg cu piciorul durerea din piept,
Să smulg suferința din sufletul sumbru,
S-o fac fără pic de regret;
Și-atunci când tresari și lacrima-ți curge
Topesc tot în tine, îți iau și puterea,
Îți las doar curajul să zbori înspre mine
Să-mi dai înapoi mângâierea.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Comloșan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.