Increderea

Increderea e la pamant,
Nu-mi cere totul intr-o clipa,
Nu -ti arunca vorbele-n vant,
Cu mine pot fi o risipa.

Nu mai sunt cel de altadata,
Tu vrei sa ma gasesti la fel,
Pretinzi ca tu esti neschimbata,
Si ca n-a existat un el.

Copilul mi-l propui veriga,
Cum fara ambii i-ar fi greu,
Si totusi parti din mine striga
Ca nu ai loc la pieptul meu.

Sageti de de foc s-au aruncat,
Varful le-am rupt la ale mele,
Dar sangele ce s-a varsat,
Nu ar putea ceva sa-l spele...

Acum nu cred macar in mine,
De altii ce-as putea sa spun?
Oricat de mult privesc spre tine,
Nu mai gasesc un suflet bun.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!