Sub steaua purității
Nu se va naște
în cuvintele unui poem
cu imagini și metafore,
acoperite cu faguri de miere
în care s-a topit dulce nectarul
cu lumina sărutată de flori,
fluidă și vâscoasă cum e viața,
Plăcerea risipită va fi moale ca mătasea
în tăcerea stropită cu mirosuri
din care curge zilnic sfârșitul,
cerul privit ca o sferă cu stele de foc
luminează în orice parte pământul.
Înțelegerea noastră se deschide
gata să absoarbă tot ce se schimbă,
aura prinde contur nevăzut
și crește ca aluatul dospit
sub steaua purității.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre stele
- poezii despre apicultură
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.