Primăvară

Printre arbori înfloriţi
Într-un crâng de păpădie,
Se aude neîncetat
Glas duios de ciocârlie.

Soarele zâmbeşte strâmb,
Vântul şuieră în grădină,
Printre zecile de flori
E prinţesa mea sulfină.

Şi nu vreau să o rup din glie,
Să o păstrez pe o măsuţă,
Ci mai bine în rostul ei
Cu alte surori sulfină.

De o fi soare, de or fi nori
Ea zâmbeşte aurie,
Veselă şi înzorzonată
Ca o fată pe câmpie.

Iar când luna lin răsare
Pelerină de lumină,
Voi simţi prin geam răcoare
De la tufa de sulfină.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!