Să uit definitiv
Ce mic e tată dealul copilăriei mele!
Mi se părea un munte când eram în sat
tu mă privești de-acolo dintre stele
mustrându-mă duios că am plecat.
Dar m-am întors acum la bătrânețe
să construiesc o casă spre izvor
să regăsesc trecuta-mi tinerețe
sădind mușcate în pridvor.
Cînd vălurește grâul ca o mare
o să mă plimb prin el ca altădată
când pomii se vor umple iar de floare
să uit definitiv c-am fost plecată.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Titina Nica Țene. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre sat
- poezii despre plimbare
- poezii despre munți
- poezii despre flori
- poezii despre copilărie
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.