Anarhie
Sunt disperat
caci liniștea-mi coboară in călcâie
ca plumbul gloanțelor topit dintr-o statuie
ma trage in pământ
inspre furtuna
o prevestire tulbure sub clar de luna
ascult la cer
e liniște ca-n Hiroshima
dar nori-s gri
stelele in sange-si pregătesc cununa
îngerii negrii căzuți in anarhie
își pregătesc apocalipsa
se pregătesc sa vie
ma uit in jur
satana-i șef pe glie
oamenii-s morți, nu put
caci carnea lor e vie, n-au suflete
le-au dat de bunăvoie
armatei celor trei de șase
formată din carcase fara creier
doar din oase
sunt pregătiți
sunt gata de dezordine si anarhie
au educație bazată pe alcool
nihil si pe prostie
cu doctorate luate doar in ateism
harapii negrii mintea le-o înghesuie
in sclavagism
așteaptă un semnal cu doua coarne
prin ochi le urla moartea
le e foame
sunt insetati de lacrimi si de sange...
dar turma mica sta-n genunchi si plânge
se roagă...
plânge...
degeaba, diavolul vrea partea lui
vrea sange
pământu-si rupe balamalele in plângeri
se rupe-n doua
Raiu-i plin de ingeri
se-aud suspine, urlete in neputința
se-aud regrete, încercări târzii de pocăință
din focul gheenei dau sa iasă la lumina
cei cu-o fărâma de credința in inima.
poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre șefi
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre semnale
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.