Sonetul Transilvaniei durute
Dedicație lui Ioan Alexandru
Sunt prea târzii aceste lacrimi grele
Ce cad din ochii neamului de plumb,
Până mai ieri credeam că sunt a' mele
Ascunse pe sub geană bumb cu bumb.
Se urcă Transilvania pe cruce
Din dragoste de jertfe părintești
De-a dreapta ei, un neam întreg străluce
Cu brațele-n piroane bărbătești.
Tâlharul cel de-a stânga încă geme
Urlând spre neamul nostru imprecații
În focul urii răgușind ficații,
Zbierați păgâni românul nu se teme!
El crucea sprijină de constelații
Și-n învierea lui renasc soldații.
sonet de Cătălin Varga (18 aprilie 2020, Sâmbăta Mare)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cruce
- poezii despre Transilvania
- poezii despre trecut
- poezii despre plumb
- poezii despre ochi
- poezii despre jertfă
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre crucificare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Traian Florea [din public] a spus pe 21 aprilie 2020: |
E un text excelent. Cătălin Varga vibrează odată cu poezia-i, spre nemurire! |