Călător

Păşesc pe pământul
unde-această limbă şi-a păstrat intacte
zdrenţele; vârtejul ei
de crini
şi de cazanii.

Planez peste
focuri de tabără şi gheţuri care se topesc,
în acest zbor rătăcesc
între abis şi sfinţenie.

Sunt călătorul care poartă cu el
un pământ mitic
şi o liturghie de flăcări.

Am visat un sat
cu podgorii
( sau a fost o navă
forfecată de ghearele piraţilor?

Şi tot ce am este acest soare
arzându-mi limba;

Şi tot ce am este această sete de nestins
amestecată cu sângele
unei fiare.

Sunt contaminat de răscruci
şi de ceea ce va să vină.

poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!