Și merg iar la femei
Nu mai caut, nimicuri,
Nici intrări fără chei,
N-am frisoane sau ticuri
Cînd mă duc la femei.
Nu mai caut, oferte,
Nici cai verzi pe pereți
Și îi rog... să mă ierte!
Pe distinșii asceți.
Nu mai caut, cuvinte,
Doar metafore noi,
Știu exact cine minte
Când e vorba de ploi.
Nu mai caut, norocul,
Nici virtuți... fără rost,
Însă pot s- aprind focul,
La ieșirea din post.
Nu mai caut frumosul,
Nici genunchiul smerit,
Fiindcă... el... păcătosul,
Fluturi albi a stârnit.
Nu mai caut, nimicuri,
Doar intrări fără chei,
Pun monezi în fișicuri
Și merg iar... la femei.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre smerenie
- poezii despre ploaie
- poezii despre noroc
- poezii despre metafore
- poezii despre iertare
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
- poezii despre fluturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.