* * *
cred că de la clor
mi s-au șters amprentele
astazi mi-am accentuat sprancenele cu creion
ca sa pot pastra distantarea sociala
mi se pare ca nu mai am nici o expresie
mastile nu transmit nimic
sunt o haina maron care duce niste sacose
prin praful orasului
niste porumbei fac acelasi lucru
fara sa se teama
mi-as dori sa fiu imponderabila
si sacosele astea sa se care singure
drumul catre casa va deveni istoric
zăresc blocul turn
și stiu ce au simțit astronauții americani
când au văzut statuia libertății
vin și eu acum
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Luminița Potîrniche. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zborul spațial
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sculptură
- poezii despre porumbei
- poezii despre libertate
- poezii despre istorie
- poezii despre frică
- poezii despre dorințe
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.