Nu-mi omorâți mieii
vedeam mieii cum sar undelor îndemnuri,
peste umbrele așezărilor vesele de cais.
o, Doamne, tu vei fi o luare de-a mea mână,
trece-mă cât poți de acest rit de tine trimis.
nu-i omorâți în moravurile cuțitului tăios,
geana peste ochi să tragă năvod de plâns.
eu vă rog, cu poemu-mi divulgat de destin,
eu, travestit în stea dată-n ochi de mânz.
o, dați-le pace, petreacă zburdă de copilărie
nu-i vedeți că-s acrobația unei azvârliri-n patimi
mereu fugind, țipând mereu în decor de rătăciri,
de ce aceste apucături, aceste proaste datini?
ce plăceri a ucide și pe nesimțite a-i mânca,
freamătul stomacului vă treacă greoi-n sărbătoare...
o, rit nătâng ce prelung sânge în palmă aduci
și mânjești dungata noastră frunte tremurătoare!
vă blestem eroic în astă săptămână mare,
ea din suprema iluzie căzută, zurlie axiomă.
meteoriții asupra voastră abată, vă ardă ființă
în pustiul voastre inimi nu mai fie de miel aromă!
poezie de Mihai Savin din Repaus de eternitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.