Iaca, vine Învierea...

Ne jelim, maică, de-o vreme,
Că-n biserici lumea-i... ioc,
Poate că, Dumnezeu Vrut-a,
Să-l căutăm şi-n alt loc.

Iaca, vine Învierea,
Geaba', suntem tot mai răi,
Uite-aşa, ne ceartă Raiul,
Închizându-ne-n odăi.

Uite-aşa, ne ceartă Domnul,
Având lacrimi pe obraz,
Că poate ne-om îmbuna,
În aste' vremi de necaz.

Prea ni-e ţoală nepăsarea,
Prea orbi şi prea surzi suntem,
Geaba' purtăm cruci din aur,
Dac-avem inimi de lemn.

Geaba' stăm înghesuiţi,
Pioşi în sfinte lăcaşe,
Dacă n-am rupe din pâine,
Pentru fiinţe nevoiaşe.

Oameni, poate animale,
Genii, beţivi ori rataţi,
Suntem din acelaşi Tată,
De-aceeaşi Daltă sculptaţi.

Iaca, vine Învierea,
Geaba', suntem tot mai răi,
Şi uite-aşa, ne ceartă Domnul
Închizându-ne-n odăi.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!