Ascult
Ascult dar nu pot spune
dacă ceea ce aud este tăcerea
sau vocea Domnului
Ascult fără să știu dacă aud
șuieratul deșertului sau clipitul pleoapei
unui ochi în permanență atent care
de la cele mai îndepărtate margini ale universului
privește spre mine și prin mine
Știu doar că exist ca unul
care este vegheat, iubit, înțeles
și de-aceea insuflu fiecărei fapte
prudență și ceremonial
poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre prudență
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- poezii despre deșert
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.