Ultimele întrebări

Pe ce îndepărtate poteci diafane
cutreieră oare-acum Bunica,
trupul ei deposedat de umbră,
uşor ca o pasăre astrală?

Cu ce îngeri, heruvimi şi arhangheli
îşi încrucişează paşii ei imateriali drumul
prin acel spaţiu anonim,
prin acel tărâm expectativ?

În ochii clarvăzători,
eliberaţi pentru totdeauna
de rătăcirile fizice sau metafizice,
oare ce fel de stele licăresc acum?

În vastul hol al universului
în care fiinţa ei, imersă
în eternitate, se propagă ireversibil,
ecoul căror valsuri şi-al căror versuri răsună?

Ce pâini divine, ce mană şi prăjituri
găteşte oare acum, cu mâini de ceaţă,
în vreme ce ochii mei se umplu de lacrimi,
iar fetiţei îi lasă gura apă?

poezie de Astrid Cabral, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!