Judecata

Domnul a chemat odată
Arborii la judecată,
Ca să vadă ce rod are
De cu vară fiecare,
că de cînd nu mai gustase
Roadele, se-nstrăinase.

-" Îţi e de-a mai mare dragul,
De frumos şi -nalt ce-i fagul.
Uriaşule ce eşti,
Spune nouă ce doreşti."
Cît e de fălos şi tare,
Fu jignit de întrebare
Şi, uimit că-i cercetat,
S-a gîndit, s-a căutat...
Scoate dintr-o hîrtioară
Un crîmpei de cuişoară.
- " Ce nimic la ce zăplan!...
O să mai aştepţi un an.
Şi de-o fi iar de pomană
Te voi face buruiană. "

- " Dar stejarul? Să-şi arate
Vîrfurile-ncununate,
Ţine cerurile-n braţe,
Vrea de stele să se caţe
Lumea-ntreagă s-o cuprindă,
Rodul tău? "
- " Un sfîrc de ghindă."

- " Mi se pare că gorunii
Sînt cam neamuri cu păunii...
Numai umbră-n codrii mei
Şi nici ea nu dă din ei.
Umbra n-are rădăcină
Şi-i ţărînă de lumină.
Se muncesc de-o veşnicie
Şi-au rodit o gămălie."

- " Unde-i bradul, că nu vine? "
- " Auzi şi-i e ruşine."
Bradul iese înainte
Drept, în sfintele-i veşminte.
- " Atît faci, sfinţia-ta,
Mînătărci de mucava? "

- " Plopii-astupă zorile
Şi adună ciorile.
Nu ştiu salcîmii ce vor
A păzi cu ghimpii lor.
Salcea, păcatele mele,
face moţuri şi nuiele.
Barem dudul face dude,
Ia, nişte burice ude,
Dar dă schitului un pic
De miere şi borangic. "

Folosind atunci prilejul,
Iată-l că sosi şi vrejul,
Nechemat cum a putut,
Şi, tîrîş a străbătut
Spinii, pirul, praful moale,
Cu dovleci de opt ocale.

- " Am adus nişte urcioare,
Luaţi-mi-le din spinare.
De cînd mi le-am aninat
De grumaz, m-am deşelat.
Nu sînt Doamne, prea puţine
Şi, cum vezi, is toate pline.
Le-aduc, hăt! din Suceviţa
Şi n-am rupt nici cobiliţa."

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!