Depersonalizare
cu certitudine
războiul acela
nu era al nostru
cineva trasase o linie
pusese un punct
plasându-ne în afara jocului
cu oameni suficient de mari
pentru a scrie istorie
anodini în afara pericolului
am privit călduț la spectacolul celorlalți
ne-am construit chiar și o peșteră am plantat vreo 3 brazi
... ceaiul la ordinea zilei și fardul... uneltele eficace
desigur eroismul avea să fie încă o vreme
piatra de poticnire a minților mult prea acomodate
ne forțam poate norocul, cine știe?!
micșunelele crescuseră uriașe irecognoscibile
cu greu ne aminteam florile pitice ale copilăriei
ne-am impus iubirea dezinteresată față de sine
așa cum necondiționat un părinte învață să ierte
crima unui copil
într-un final
am înțeles:
sângele era
chiar al nostru.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre învățătură
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre speologie
- poezii despre sfârșit
- poezii despre război
- poezii despre pericole
- poezii despre noroc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.