Lacrimi de nesfinţi

suntem ochi în ochi în ochi
în ochiul universului strivit de plânsul comun
al stelelor războite cu patimile fugii pe orbite necunoscute
pleoapele Căii Lactee sunt răni vii
de sforile de sânge oamenii se desprind
într-un vortex pandemic
sfârtecarea de prezent e mai dură decât cioraniana descompunere
în încercarea de a se agăţa de nove se sfarmă toate speranţele în aer dronele minţilor noastre supraveghează dezastrul culorii roşu
iubirea disproporţionată se scurge ca frunzele macilor dintr-un tablou virgin
nu aţi auzit vreodată trosnetul irişilor în creştere până la dezintegrare
şi nici plesnirea de prea mare greutate a lacrimii căzătoare
şi totuşi se învârte roata aceasta a destinului pe care pretindem de ani că îl putem restaura aşa cum olarul îşi plimbă mâinile în lutul umed până la desăvârşire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!