Statistici
noaptea aceea cu ceață
în care crescuserăm deodată
nu că așa am fi vrut... că ni se năzărise
și am fost... aveam să rămânem
copiii cu copii din care alți copii cu copii aveau să se ivească
pe coridoare la fel de înguste... de întortocheate
cărându-și păpușa interioară în sforțarea uriașă
de-a o ține-n viață
se murea!
pe un front necunoscut
în granițele căruia copacii învățau
să fie cu vârful în jos și cu oameni-lipsă
drumurile se alungeau asemenea
unui obraz desfigurat de spaimă
în monologul repetat al vocii
așteptându-și interlocutorul
această experiență colectivă
în care fiecare pleca
atât de singur atât de intempestiv
în alunecarea aceea care nu
nu mai era faza nevinovată
de dinaintea somnului
nu veneau îngeri
nu băteau clopote
nimeni nu apuca
să facă semnul minor
al sângelui
plânsul era înăbușit
într-un șal într-o mască într-o lovitură de grație
aplicată în propria inimă
între noi și noi
se insinua
înstrăinarea aceea
pe care glasul impersonal o pomenea în statistici
fără drept de apel intram în cronicile
unor cândva-contemporani
prin forța împrejurărilor goliți de suflet
umpluți cu cifre
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre statistică
- poezii despre spaimă
- poezii despre somn
- poezii despre păpuși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.