Reproș lui Tudor Vladimirescu
Pandure dragă, te-ai născut
Demult, în vremile restriștii
Când toți oltenii te-ar fi vrut
Contemporan cu umoriștii.
Tristețea, tare ne cupride,
Tu, brav pandur, cu-ai tăi oșteni,
C-ai stat puțin să-ți iei merinde
Din Târgul de la Țânțăreni.
Acum, când gripa ne omoară,
Gorjenii-s toți neînfricați,
Dobreanu, c-un cartuș, doboară
Armate-ntregi de,, coronați''.
De judeci rebusul ca sport,
Chiar și când înfloresc castanii,
L-ai fi ținut pe Neva-n cort
De îți încrucișa dușmanii.
La Târgu-Jiu de te-ndreptai,
Mergând cu caii-ncetinel,
Să îi hrănești de încercai
Dădeai de Gabi-Cristinel.
Ți-ar fi umplut, mereu, pocalul
Licorile cu vin de viță,
Și-ți adăpa, cu drag, și calul,
Cu mâna ei, o panduriță.
De-ai fi văzut-o stând pe scânduri
Pe Any, dând la cal trifoi,
N-ai mai fi stat, prea mult, pe gânduri
Și-o luai, cu tine, la război.
De o țineai degeaba-n cort,
Cum nu și-ar fi dorit să fie,
Da armăsarului un tort
Și îți trântea o parodie!
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.