Îmi crește un șarpe în burtă
o singură ușă
lasă loc ispitei
între oasele mele
scăldate în lumină
îmi da răgazul să respir în aburul rămas
de la nașterea lumii,
Dumnezeu jucându-se mi-a scris
pe frunte cu Adam
să recunosc vocea Evei
plecată la miezul zilei
să-și onduleze glasul,
ea mă îndulcește în nopți
când sânii îi devin muguri
iar pulpele miere.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre muguri
- poezii despre miezul zilei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.