Ingenios

Şi când va fi să mor,
voi, oameni dragi,
să ştiţi că-s lângă voi.
În vântul ce-acum vă mângâie duios,
şi-apoi vă ceartă nemilos.
În floarea inspirată nesăţios,
în nopţile intunecate şi reci, miraculos,
şi-n cele înstelate, aventuros.

Mă veţi simţi,
în praful verii, insidios şi vicios,
în fulgii ce vă sărută ochii, scandalos,
în verdele ierbii, capricios.

Mă veţi găsi,
în dansul naturii, copilăros,
în urletul furtunii, primejdios
şi-n liniştea dimineţii, prea curios.

Am să rămân aproape.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!