Verde aiurit
Poștașul nu mai trece.
Tu scrii ninsori cu izurile pâinei.
Cătă plictiseală.
Prin marele oraș al pielii mele vin lupi și miei deodată.
Sălbatec fără lacrimi ce mă sunt!
Mi-a dat un pom la preaiubire cu frunze până la pământ de-albastre.
De când mă plimb a méta-fore mi-e brațul rouă-acoperit.
Azi vin a verde aiurit să-ți răvășesc alb moartea.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cipriana Tanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre prezent
- poezii despre poștă
- poezii despre plimbare
- poezii despre oraș
- poezii despre oi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.