Poetul și eul liric
Am aflat, din cărți, discret,
Dintr-un text, deloc satiric,
Cum, că eu, fiind poet,
Am, în mine, EUL liric!
Vena poeziei, sumbră,
N-are suflet, n-are sânge,
Autorul e în umbră,
EUL râde, EUL plânge.
La iubita mea frumoasă,
Dac-aș vrea să zbor ca zmeul,
Ca poet, eu stau acasă,
Dar, la ea, se duce... EUL!
Eu vă spun, cu tot onorul,
Și vărsându-mi, sincer, focul,
EUL ăsta, profitorul,
Mi-a luat, de-o vreme, locul!
Supărat cum sunt mereu,
Plin de gânduri și tăcut,
Trec pe lângă EUL meu
Și, de-al dracu', nu-l salut!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre râs
- poezii despre draci
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre sinceritate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.