Atât de repede
Atât de repede ne vine insomnia
Brodându-ne ființe din afară.
Vrei pielea mea să-ți fie iia
Care te-mbracă, domnișoară?
Vrei tu să vreau să fii fiind
Un fel de trup de arătare
Și să te-nvăț cum ești murind
Femeie,-n pielea dumitale?
În pietre vrei, în recii fulgi,
În dulcele meu strigăt de iubire...
Stai, nu fugi, o, tu ce fugi
Călcând pe viața mea subțire.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.