Excelenței sale modestiei mele
Modestia nu mai are răbdare
își pune singură cenușă în cap
își face din lacrimi odoare
și-mi promite de ea să nu scap
Își pune singură cenușă în cap
lumea o ghicește din păcate
și-o scutură cică de praf
și din aceeași pricină o bate
Lumea o ghicește din păcate
și-i face din lacrimi odoare
mergând pe genunchi și pe coate
modestia nu mai are răbdare
Și-mi arată de ea cum să scap
s-o pun drept cruce la cap
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 februarie 2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre modestie, poezii despre promisiuni, poezii despre cruce sau poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.