Semne bune anul n-are

(nici după O. M. Nr. 4)

Mi-e greu să scriu de viitorii morţi
Mi-e greu să scriu de mii de infectaţi,
Rog staţi în case nu şi pe la porţi
Iubiţi compatrioţi, chiar si înfometaţi!

Planeta-i virusată cum niciodat'n-a fost...
Azi, doar prin case mai renasc speranţe,
Staţi însinguraţi, prin case-i adăpost...
Nu mai migraţi, nu mai atinge-ţi clanţe!

Pustie-i strada, nu-i atmosfera de bivuac
Deşi se mai ridică Spitale Militare...
E un război parşiv ce nu ne e pe plac
Şi ca-n războaie-i doliu şi se moare.

Medicii la datorie, cer mereu clemenţă
Cică-n zilele de Paşte tot răul ne va paşte,
Lupta-i colosală pentru existenţă
Nu-s vremuri de cozi nici de pupat de moaşte.

Tot urcă-n grafic curba morţii şi-i a jale
S-au decimat popoare, se vor închide porţi,
Se adânceşte sărăcia, nu vor mai fi parale,
Nu vom mai număra nici miile de morţi.

Prin suflet îndoiala ne va da târcoale
Vor muri şi medici şi preoţi şi copii la sân
Coronavirus nu-l poţi băga în zale...
Mor eu ce, încă, nu mă văd bătrân.

Stau ca-n arest, numai la domiciliul meu
Vă scriu prostii şi mă tot rog la Dumnezeu!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!