Cartea

Din raze de aur îi ţesut al tău veşmânt
Şi slove migălite cu măiestrie
Sub bagheta marilor maeştri
De muze inspiraţi, cuprinşi
De-o ploaie de lumină.
Ce cade-n întuneric într-o linişte deplină.

O carte-i tezaur al lumii, descoperit de veacuri,
Moştenirea ce de la străbuni de naţii, vine,
Un far de lumină la malul mării, înălţat,
Un motor al spiritului în litere, descifrat,
Unde pentru o clipă timpu-şi deschide
Un ochi sfios şi îndurerat.

O tu carte, cărăuş neostenit,
Ne plimbi pe ale timpului valuri
Şi ca un fulg de nea să plutim,
Ca noi taina lumii să o descoperim
Şi dorinţa de-a şti şi-a afla să ne-o potolim.

O nobilă şi nestemată carte,
Prietenă ne eşti şi vei rămâne
Şi niciodată nu vom regreta
Să te răsfoim, să-nţelegem povestea ta
Şi purtaţi prin al tău conţinut
Să mai aflăm ce noi vreodată nu am ştiut.
Şi prin salturi zglobii
Din plictisitoare gânduri
Şi tristeţi de plumb şi melancolii
Noi adevăruri şi bucurii să trăim.

O tu carte, eşti un de preţ dar,
Pe care îl putem deschide iar şi iar,
Un ochi de lumină se întrezăreşte
În fiece filă ce cu nesaţ se citeşte
Sufletul din amorţeală se trezeşte
Iar mintea pierdută-n amintiri
Se lasă furată de-ale tale sclipiri.

Deschide, răsfoieşte şi nu pregeta,
Să descoperi printre tainice cuvinte,
Comori ascunse-ntre file prăfuite,
Care te vor învăţa, înălţa şi înobila
Şi se va mai potoli cunoaşterea.
Fiecare este o nouă şi inedită poveste,
Şi capodoperă va fi pentru cel ce- o citeşte.
Prin bucuria ce-o va trăi şi simţi
Când al lui univers il va descoperi.

poezie de Georgeta Ganea (29 martie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Votează! | Copiază!