Legendă

Tăcută, cum se crede că este-o oglindă,
Realitatea plonjează-n tăcere pe-alături...

Nu-s încă pregătit pentru pocăinţă;
Nici pentru regrete. Pentru că molia
Nu se mlădie mai mult decât alambicul
Implorând flacăra. Şi tremurânde
Printre fulgii albi de ninsoare
Săruturile sunt...
Singurele care merită atenţie.

De învăţat –
Acest decolteu şi-această ardere,
Dar numai de cel care
Se dăruie pe sine însuşi iarăşi.

Bis şi bis
(Amintire fumegândă,
Eidolon sângerând!) şi iarăşi bis.
Până când logica strălucitoare este atinsă –
Fără-a şopti, cum se crede
Că face-o oglindă.

Apoi, strop după caustic strop, o plângere perfectă
Va izvodi o constantă armonie –
Salt implacabil al tuturor celor care-şi petrec
Legenda tinereţii spre amiază.

poezie de Harold Hart Crane, 1899 - 1932, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!