Lumini ucise
Am râs... si asta-i terapie
Intr-un tunel unde nu știe
Chiar nimeni, unde-i suspendată
O luminiță, mic brodată
Cu raze vii imaginare,
Speranța zilei următoare
Răsaduri de viață nouă
Si râdem, nu vedem că plouă.
Deasupra noastră a tuturor
Destinul e năucitor....
Un malaxor in care vise
Ascund luminile ucise.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.