Vecinul meu necunoscut
ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață
legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră
eu mi-aș dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite
iar din aroma zațului rămas
să-i dăm tribut luminii
și-apoi să ne îmbrățișem în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zahăr
- poezii despre vecini
- poezii despre timp
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
- poezii despre dimineață
- poezii despre cafea
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.