Elogiul vieții - V
În sensul iubirii absolute
Destinul pare în fisuri
Sufletul refuză să lupte
Fiind mult prea singuri!
De-acum nu mai pleca
Doamne din gândurile mele
E-n carantină și lacrima
Cu miezu-i straniu de durere!
Vie e lumina din icoane
Biserici închise de frică:
Gândește-Te la noi, Doamne,
În taină, clipă de clipă!
Uneori existența e crudă
Alteori suntem trufași;
Abia viața o să ne ajungă
Dacă nu ne-am avea vrăjmași!
Singurătatea e pururi aceea
Sfidată de cei sieși pătimași;
Se surpă irișii, cornea,
Privirea imploră... ultimii pași?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre icoane
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.