Blestem pentru coronavirus

De unde-ai apărut, acum, păduche,
Să pui deodată vieţile pe muche,
Să semeni morţi şi jale-n lumea-ntreagă,
Să ne separi, forever, drag de dragă?

Ce mama mamii mă-tii te îndeamnă
Să ne răpeşti aşa a vieţii toamnă?
Ce ai de-aicea tu de câştigat?
Din ce atomi urâţi te-ai întrupat?

De unde vii şi unde vrei s-ajungi?
Pe câţi anume vrei să ne străpungi?
Te dirijează oare vreo satană
Sau eşti împins în faţă de vreo toană

A unui diabolic monstru hâd?
Îl deranjează cei ce încă râd?
Te-au programat, deunăzi, păgânii
Să ne distrugi chiar tuturor plămânii?

Dar nu vei reuşi, că nu-i uşor
Să semeni chiar atât de mult omor!
Te vom trata cu scârbă şi vaccinuri
Şi vei muri în scurtă vreme-n chinuri,

Oricât de mult te-ai fi multiplicat!
Să fii acum şi pururi blestemat,
Să te distrugă razele de soare,
Să simţi cum e când semenul îţi moare!

Te pomenească oamenii cu silă,
Drept cea mai detestabilă fosilă
Ce-a populat, de când e viu, Pământul!
Pieri-ţi-ar energia şi avântul!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!