1943
Pe cînd dormeați un somn zăcut de ani,
Un om a prăvălit o stîncă,
Namiaza mare-n gloata de dușmani,
De vuietul se mai aude încă.
Pribeag și-apoi și călător în noapte,
Nu strigă, nu se bate-n piept, nu cere.
Dar voi, flămînzi de slavă fără fapte,
Isprava lui știută o treceți sub tăcere.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.