Nu ne fi, Doamne, străin...
Doamne, înaintea ta,
Nu suntem demni de a sta,
Când păcatul ni-i prea greu,
Și-n suflet avem un șteu.
Asta simt, asta și spun,
Când cu vorbe de nebun,
Te împroașcă cu noroi
Câte unul dintre noi.
Dar Tu știi, Doamne, Tu știi,
Că suntem ai Tăi copii
Deși viața uneori,
Ne împinge la orori.
Și alunecăm atunci,
Spre întunecimi adânci,
Iar la tine revenim,
Când doar de durere știm
Și mă rog la Tine iar,
Pentru cei ce n-au habar,
Din ce cupă cu venin,
Beau puțin câte puțin
Uitând că astăzi trăim,
Dar mâine? Unde-o să fim,
Dacă Tu ne vei certa,
Și ne vei îndepărta.
Greșim, Doamne, da, greșim
Dar uite cum ispășim,
Când doar boală-i peste tot
Și nu-i niciun antidot...
Pune-Ti mâna iar pe noi,
C-avem lacrimi în șuvoi,
Și-i paharul mult prea plin,
Nu ne fi, Doamne, străin!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre viitor
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre greșeli
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.