Așteptare...
se zbat albastre vigelii
pe cer de seară purpuriu
și eu te tot aștept să vii
de când mă știu decând te știu
sunt răbdător ca un păgân
cu trup scăldat în veșnicii
mai sunt ca iarna de bătrân
de când aștept și nu mai vii
nici lacrimi triste nu mai am
să-mi ung orbitele pustii
dar ochii rezemați de geam
și drum, te văd mereu cum vii...
poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.