Martie 2020
Afară e atâta primăvară,
Noi ispășim pedepse fără vină;
Durerea lumii-ajunse să ne doară,
Pământu-ntreg se află-n carantină!
Ni-e interzis să vedem pomii-n floare
Și nu ne mai îmbrățișăm copiii;
Mă-ntreb, nu cumva noi murit-am, oare,
Deja... și, disperați, facem pe viii?
Am uitat să fim oameni și prieteni,
Ne-am tot respins, ne-am tor îndepărtat;
Iar Dumnezeu ne-arată-n acești termeni,
Ce-nseamnă singuri cu adevărat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre prietenie
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre interdicții
- poezii despre flori
- poezii despre durere
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.