Trup vremelnic
Un trup vremelnic, ce viața își imită,
Conturul căprui își apleacă-n retine,
Despuiatele aripi vor să-l trimită
Să zacă-n boala căzutelor cortine.
Sălaș își zidește în pragul tâmplei stângi
Luna, croiește cuib să-și adoarmă ziua,
Să n-o săruți, odihna dulce pală să-i înfrângi,
Destul că gândul meu iar îi bate piua.
Culeg orfane visuri neîmplinite,
Le-adapă stele căzătoare în festin,
În buchetul de cărări nemărginite
Rămân pelerinul aceluiași destin.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înfrângere
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre somn
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre odihnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.