Iubesc în stare de urgență
Te chem în noaptea rece și pustie,
Tu nu-mi răspunzi la dulcea mea chemare,
Mă resemnez, așa a fost să fie,
În casă, condamnat la izolare.
Se distanțează oameni între ei
Ca pomii ce-i sădeam în primăvară,
Din flori am mirosit doar ghiocei,
Nu mi-aș dori și alte flori să moară.
Privesc prin geam înspre albastre zări,
Am să îndur, mi-e dor de-a ta prezență,
Iubito, ne-am iubit în multe stări,
Dar niciodată-n starea de urgență.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Matei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.