Tăcut
Lumina mea, îngroapă-te cu mine,
La primavară poate încolțim,
Și ne dăm iarași marilor mulțimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Ochii mi s-au mărit de-atat amurg,
Și sufletul la fel, de-atata noapte
Să fim dintre acei ce știu să rabde
Cum norii trec și râurile curg.
Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu și mult mai sus de brâu,
Lumina mea, de vom pleca departe,
Cum trece-un nor, cum curge câte-un râu,
Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut, ca două boabe mari de grâu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre cărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.