Poem cu linii de dialog în timpul tăcerii

- venim. ne vezi?
- e o coincidenţă?
- ce ar fi fost dacă nu?
- aş fi ţinut pământul să nu plângă...
- tu îmi desfaci soarta.
- chiar şi când te ucid, te iubesc.
- n-am să-ţi mor,
ascultă-mă în cearşafurile tale
de aer negru.
- chiar dacă sunt de neîmblânzit
în întunericul eliberat?
- nu te pierd, te prefac...
-... sălbatic venit din minus şi plus.
- în încăperea lui zero ne strângem
în Unic.
- ca o capcană sau ca o soartă?
- ca formare
a unei superbe singurătăţi duale.
- iubitul meu,
îmi este dor de viitor.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!