Nerostitul cuvânt
Mereu ne atrage nerostitul cuvânt
căutăm prin chemarea glasului
în picurii argintii ai ploii
în dansul răscolitor al vântului
îmbrățișând zorii zilei
alb cuvânt din freamăt de destin
sunt clipe când,
neprevăzutul descoperă lumi
să însenineze chipul în miezul nopții,
sub tăcerea amintirilor
cu palmele pline de stele
mângâi conturul privirii
niciodată nu găsesc cuvintele potrivite
întâmplarea e numele tău
opresc căutările
în umbra iernii reci
așez literele în toate limbile
să înțeleg neînțelesul
timpul se scurge lin
un curcubeu închis
așteaptă să-l deschizi
mă înseninează ultimul cuvânt
unde privirea e lacrimă și zâmbet
la marginea sufletului.
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.