E o zi

e o zi mai lentă pare-mi-se decât lenea
încerc să mă deconectez de la starea înnodată
cu spaime şi suspine
trec pe lângă timpul urcat în tramvai
aşezându-mă lângă un bătrân la un metru distanţă
fără să-l ating,
fatal mi-ar fi fost ş-o privire intersectată,
credeam.

festivalul cerului neîngândurat
se precipita ca o fugă în cerc
tangenţial atingând apele ochiului meu
supravegheat de conturul unui necaz
şi răstignit pe o coajă de acidă speranţă.

secvenţial de după o linie frântă
mai priveam şi ceasul de la înfricata mână
să văd dacă quarţul îşi mută arătătoarele
şi-n ce datină deşartă anume...
dacă mai păstrează ceva compatibil
cu lumea de acum
în durerea ce ne lucrează sfâşietor
pe o sferă ce parcă refuză să ne mai primească
în gestul ei de ordonată mişcare...
motivând capcanele unei hiperînmulţiri
că devenit-am necugetatul mănunchi prea mare
şi rostogolitor undeva dincolo de timp.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!