Bate, vântule!
Bate-mă, vântule, bată
și stinge jarul din vatră,
că-mi dogoare sufletu'
și-mi topește zâmbetu'.
Bate, vântule, amare, și suflă în lumânare,
să nu văd că - mbătrânesc
și să nu uit să iubesc.
Bate, vântule, prin sălcii,
până la gătatul clăcii,
să-mi fie bade-adăpost,
că doar el îmi mai e rost.
Bate-mă, vântule, bată
într-o noapte-ntunecată,
să îmi alungi spaimele
ce-mi scurtează zilele...
Bate-mă și-ntoarce-mă
să iubesc cu patimă,
bate-mă, usucă-mă
și de flori "scutură-mă"!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre spaimă, poezii despre lumânări, poezii despre iubire, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.