Navă
Până la urmă
nu era vorba decât
de bărcuța unui băiețel
pe lacul din parcul orașului
prin care ne plimbam noi odinioară.
Dar am îngenuncheat
și i-am urmărit sosirea,
vela albă și delicată
săltând și coborând
pe bronzul valului
în lumina de chilimbar
a soarelui care scăpăta
era nava mea
cu caricul ei de bucurii.
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre parcuri, poezii despre oraș, poezii despre delicatețe, poezii despre bucurie, poezii despre alb sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.