Te desfid, Co-Vid, face-te-ai vid
Când să fie-anticipate,
Când s-avem și noi de toate,
Veni virusul perfid,
Pe numele său, Covid!
Nu poți duce adălmașu',
Nu mai dai mâna cu nașu'
Și nici cu ceară picată,
Soacra nu se dă pupată!
Pe net, căutând scăparea,
Te apucă disperarea:
De la rigă la opincă,
Lumea face caterincă!
Cum să te trezești râzând,
Când vezi lumea derapând,
Mor oameni, e vai și jale,
Omenirea-o ia la vale!
Nici cu cuțitul la os,
Omul, deși păcătos,
Nu cunoaște pocăință,
Nu se-ntoarce la credință!
Om nebun, risipitor,
Tu te crezi nemuritor?
Nu-nțeleg, ce mai aștepți?
Ar fi timpul să te-ndrepți!
Nu bârfi, nu da cu gura,
Pune-ți și ție cenzura,
Altora nu face rău,
Că vine și rândul tău!
Virus, ce colinzi la trap,
Prea mult ți-ai făcut de cap;
Hai, că număr pâ' la trei:
Te invit să dispari: PIEI!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cenzură
- poezii despre văi
- poezii despre timp
- poezii despre soacre
- poezii despre pocăință
- poezii despre numere
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.